Patru ani la Tulcea se încheie cu o demisie depusă înaintea ordinului de la București

Județul Tulcea caută din nou prefect. E a câta oară în ultimii ani — și de fiecare dată, noul venit are nevoie de luni bune până înțelege cu ce județ are de-a face.

Tulcea nu e un județ care se lasă administrat ușor. Delta, granița, comunele izolate, infrastructura care cedează sezonier, tensiunile din nord — toate cer un prefect care să cunoască terenul, nu unul care să-l descopere din mers. Dan Munteanu a avut patru ani și trei luni să învețe toate astea. A plecat luni, 28 aprilie, cu dosarul de demisie depus la MAI, înainte ca ordinul de la București să apuce să-i ajungă pe birou.

Nu a fost o decizie luată în grabă. Retragerea PSD din Guvern pe 26 aprilie a declanșat un mecanism pe care toți cei din administrația teritorială îl știu bine — prefecții numiți politic sunt primii care pleacă când se schimbă puterea. Ordinele de eliberare din funcție erau deja redactate, potrivit surselor. Munteanu a citit situația corect și a ales să iasă în față. „Nu am așteptat să fiu demis. Era clar că urmează schimbări”, a spus el.

Ceea ce lasă în urmă nu e spectaculos — și asta e, paradoxal, cel mai bun lucru de spus despre un mandat. Niciun scandal major, nicio criză gestionată prost public, nicio ieșire care să fi costat județul. A prins episoadele de securitate din nordul județului, a coordonat instituțiile în momente tensionate, a ținut echilibrul între presiunile politice și funcționarea administrației. Patru ani în care județul a mers — nu strălucit, dar a mers.

Eugen Terente preia acum interimatul. Urmează negocieri la București pentru o numire oficială — negocieri în care nevoile județului Tulcea vor conta mai puțin decât echilibrele de partid. S-a mai întâmplat. Se va mai întâmpla.