Cercetătorii au identificat mecanismul prin care statinele pot provoca dureri musculare

O echipă de cercetători de la University of British Columbia, în colaborare cu specialiști de la University of Wisconsin–Madison, a descoperit mecanismul prin care statinele pot provoca dureri și slăbiciune musculară, unele dintre cele mai frecvente reacții adverse asociate acestor medicamente. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Nature Communications.
Statinele sunt utilizate pe scară largă pentru scăderea colesterolului și reducerea riscului de infarct miocardic și accident vascular cerebral, însă, în cazul unor pacienți, tratamentul este însoțit de efecte secundare musculare, care pot varia de la disconfort ușor până la afecțiuni grave, cu potențial de afectare renală.
Potrivit cercetării, aceste efecte sunt cauzate de interacțiunea statinelor cu un canal esențial din celulele musculare, cunoscut sub numele de receptor rianodinic (RyR1). Acest receptor controlează fluxul de calciu din interiorul celulelor și joacă un rol crucial în contracția musculară.
Folosind microscopia crio-electronică, o tehnologie de imagistică de înaltă rezoluție, cercetătorii au observat că statinele determină deschiderea forțată a acestui canal. Consecința este scurgerea continuă de calciu în celulele musculare, un proces care poate deveni toxic și poate duce la deteriorarea țesutului muscular.
Studiul s-a concentrat asupra atorvastatinei, una dintre cele mai prescrise statine la nivel mondial, însă specialiștii consideră că mecanismul identificat ar putea fi valabil și pentru alte medicamente din aceeași clasă. Cercetătorii au constatat că mai multe molecule de statină se leagă simultan de receptor, stabilizând canalul într-o stare deschisă, ceea ce explică apariția simptomelor musculare.
Autorii studiului susțin că aceste descoperiri pot deschide calea către dezvoltarea unor statine de nouă generație, care să își păstreze eficiența în reducerea colesterolului, dar să nu mai afecteze musculatura. Ajustarea structurii moleculelor ar putea elimina interacțiunea nedorită cu receptorii musculari, reducând astfel riscul de reacții adverse.
Deși formele severe de afectare musculară sunt rare, simptomele ușoare, precum durerea sau oboseala, sunt frecvente și determină numeroși pacienți să întrerupă tratamentul. Cercetătorii consideră că noile date ar putea contribui la creșterea siguranței terapiei și la îmbunătățirea aderenței pacienților la tratamentele cardiovasculare.